scrisul ar trebui sa fie pentru mine un mod atat de simplu de exprimare … cel putin in cazul meu, care, daca sunt lasata libera intr-o camera plina de necunoscuti, in cateva ore am vorbit cu cel putin jumatate dintre ei, daca nu cu toti …. dar, ca sa reusesc sa scriu, trebuie sa am timp sa imi dactilografiez efectiv gandurile si, stiu ca nu ma credeti, dar asa se intampla in ultima perioada, sa am si loc la calculator … de ce spun asta? … pentru ca Sofia, fiica mea cea mare (asta pentru ca peste 2 luni si jumatate familia mea se mareste cu inca o minune … o fetita … careia inca nu stim cum i
i vom spune 
) a pus stapanire pe calculator … daca ar fi dupa ea, ar sta toata ziua la el ca sa se uite la tot felul de filmulete sau ca sa asculte melodii pe youtube … si stati linistiti ca nu are decat 3 anisori pe care cu gratie i-a implinit aceasta luna pe 13 …..
dar de ce ma gandesc ca pauzele lungi si dese pot fi cheia marilor succese? ……
in primul rand, pentru ca nu am mai scris pe blog de mai bine de un an … si pentru cineva care vrea sa fie la curent cu noutatile si sa faca multe, lipsa activitatii mele pe blog este exact opusul unei persoane care pretinde ca este la curent cu noutatile si tine pasul cu ele … dar, cine stie, poate cele 2 luni si jumatate pe care le mai am pana cand o sa intru din nou intr-un con de umbra, imi vor permite sa recuperez ce am pierdut in acest an si ceva … si poate chiar sa descopar lucruri nou ……
in al doilea rand, pentru ca iar o sa ma rup de cotidian, dar asta pentru o cauza nobila … stiu ca suna ciudat, si cred ca asa si este … dar este o cauza care nu are termen de expirare … este pe viata … si cred ca astfel de cauze mi se potrivesc de minune … chiar daca statul mult in casa in primele saptamani, urmat de alte perioade de acomodare, de explicatii care nu vor lua sfarsit niciodata pot extenua si cea mai odihnita minte (desi nu cred ca va fi cazul de odihna in exces in acest caz), nu se compara cu nimic … nici cu o zi la birou cand seful nu este, nici cu o plimbare in parc cand e racoare si angajatii de la ADP tocmai si-au termina treaba, nici cu o cafea fierbinte si foarte dulce savurata la un film romantic …..
se vede ca nu am mai scris de ceva vreme … asa ca ma voi opri aici si voi incerca si zilele urmatoare … sper sa iasa mai bine atunci ……
o zi superba,
tan-tan (25 august 2010)
